Am văzut ‘Concertul’ lui Mihăileanu. Pentru cei care mai cred că Radu Mihăileanu e un talentat regizor român care trăieşte la Paris şi face filme extradordinare, ţinem să facem câteva corecţii.

Radu Mihăileanu este un ins care a şters-o din ţară în condiţii dubioase prin anii 80. Ca să se poată căpătui rapid s-a dat victimă a istoriei, a încasat pesemne şi ceva bani de la statul evreu, iar ca să aibă şi patalama de spirit revoluţionar s-a înscris la şcoală oarecare de cinema din Paris. Chinuit de talent şi carierist din fire, a turnat nişte filme cu ţigani pentru care a primit niscaiva premii obscure şi, absolut întâmplător, un Cesar pentru o producţie neglijabilă. Nu ar intra, desigur, în sfera noastră de competenţă dacă, prin exercitarea cu aceeaşi greutate a dreptului de vot în diaspora, nu ar periclita în mod inacceptabil progresul patriei.

Biografia unui om poate fi simplă sau distorsionată de insinuări ca oricare întâmplare a istoriei sau a vieţii. Reminiscenţe ale acestui tip de propagandă puteţi urmări încă zilele acestea la televizor şi constat că a fost cultivată cu nesaţ în rândurile tinere ale cadrelor de partid. Problema nu e neapărat tipul de viziune, care poate reprezenta o opţiune, ci instrumentele folosite pentru impunerea sa. Mă uit consternată cum unii încearcă insistent şi agresiv să convingă poporul de fraudă, deşi nu există dubii că înaintea altora, ei au fost cei dintâi care ne-au furat. Impunerea falsului cu cele mai virtuoase instrumente e şi tema ‘Concertului’ scris şi regizat de Radu Mihăileanu. De aceea îl aduc acum în atenţie.

Talentatul regizor român, care trăieşte de ani buni în diaspora, pune în discuţie efectele pe termen lung ale aberaţiilor politice instaurate în numele binelui, frumosului şi adevărului. Andrei Filipov este măturător la Balşoi Teatrî şi primele scene ne arată un nebun care dirijează pe furiş par