Mircea Geoana se straduieste sa amane cat mai mult momentul cand va trebui sa demisioneze din fruntea PSD pentru pierderea alegerilor si este decis sa moara cu dreptatea in brate.
E de inteles dorinta de-a ramane liderul celui mai mare partid din Romania, care i-a altoit pe slabiciuni sentimentul puterii si i-a pus la picioare o desfasurare de forte impresionanta. Careia i-a dat cu piciorul, deoarece n-a rezistat invitatiei lui SO Vantu.
E de inteles si frustrarea teribila. A fost convins ca isi va pune amprenta pe urmatorii cinci ani ai destinului tarii sale, ca nimic nu mai poate darama realitatea construita cu atata truda, iar acum este nevoit sa-si imagineze, seara, la culcare, zambetul victorios al lui Traian Basescu.
E bine sa-ti doresti sa mori cu dreptatea in brate, daca altfel nu-i chip. Lupta este esenta transformarii, a progresului, este cheia dezvoltarii omenirii. Desigur, e mai sanatos sa nu fii nevoit, insa organizarea unor alegeri este rezultatul unor conventii.
Daca suprapunem intelepciunea populara, potrivit careia hotul neprins e hot cinstit, concluzia e ca Mircea Geoana trebuie sa admita ca este victima unui sistem viciat de dorinta politicienilor de-a se simti la adapost. Ca gura pacatosului Ponta adevarat a grait: masinaria PSD a functionat mai prost.
Frustrarea se va dovedi si mai adanca daca, peste cateva luni, va descoperi ca a castigat alegerile. Ce intentioneaza insa domnul Geoana sa faca pana atunci? Dupa cum a anuntat, sa taraie Romania intr-un proces la CEDO. E mai importanta victoria democratiei decat instalarea unui guvern.
Presedintele PSD este convins ca renumararea tuturor voturilor va arata ca pedelistii i-au scos la urne si pe cei morti la canal, in timp ce social-democratii au mers in birourile sectiilor cu crucea intr-o mana si Constitutia in cealalta, lasand
