Până să fie validat preşedintele, partidele tot fac, anunţă şi apoi desfac guverne gata să se-njuge spre a scoate ţara din mocirlă. Blana ursului din pădure. România va termina anul fără un guvern solid şi fără un program lucid şi cţrent de gestionare a crizei care, la noi, va mai dura mult şi bine, dacă nu chiar se va agrava. Vor continua concedierile, preţurile vor exploda, iar finanţele vor fi secătuite şi de rambursarea unor datorii externe ajunse la scadenţă.
Variantele de Executiv? Nici una puternică, dată fiind structura parlamentară. Guvern minoritar PD-L, cu UDMR şi vreo strânsură? Poate s-ar putea trece legile, dar fără Boc şi echipa lui deja compromisă. Guvern PD-L şi PNL, vechea Alianţă D.A.? Nu cred că PD-L ar accepta un premier liberal, fie el nu unul dintre duri, ci unul de paie: tensiunile ar reizbucni, iar pedeliştii n-au de gând să mai fie remaniaţi în bloc, ca în 2007. Guvern PD-L şi PSD? Înfometaţi după cinci ani (cu o scurtă pauză), poate că baronii PSD ar îmbrăţişa, deşi s-au mai fript, compromisul, dar concubinajul ăsta turmentat nu s-a dovedit a fi viabil. Guvern de uniune naţională, cu premier tehnocrat? Greu: tortul nu poate mulţumi pe toată lumea. Premier Isărescu, lăsând de izbelişte şi BNR? În nici un caz. Rămâne şi varianta unui guvern tot portocaliu, în măsura în care, prin racolări costisitoare din PNL şi PSD, şi-ar cârpi o majoritate parlamentară.
Târguielile vor dura. Iar construcţia guvernamentală va depinde decisiv de flexibilitatea preşedintelui Băsescu, care probabil va fi validat, de capacitatea sau voinţa sa de a tempera aroganţa şi pretenţiile PD-L. Oricât de îndatorat i-ar fi.
