Vasile Vicol a făcut parte din grupul revoluţionarilor de pe 14 decembrie ’89. Ieşeanul trebuia să protesteze în Piaţa Unirii, împotriva regimului comunist, când a fost săltat de trei ofiţeri ai Securităţii. A fost dus în temniţa din Copou şi umilit mai bine de o săptămână.

Ieşeanul Vasile Vicol (72 de ani), primul român arestat la Revoluţie, nu regretă nicio secundă chinurile prin care a trecut acum 20 de ani.

Povestea revoluţionarului începe în dimineaţa zilei de 14 decembrie 1989, când şi-a informat colegii de la Institutul de Cercetări al fabricii CUG că după-amiază va fi un protest în Piaţa Unirii.

A pus la cale protestul la serviciu

„Le-am explicat oamenilor că ne vom aduna acolo. Le-am spus că, dacă vor veni forţele de ordine, vom îngenunchia, vom aprinde o lumânare şi vom striga «fără violenţ㻓, spune Vicol. Forţele de ordine au fost alături de el, dar nu aşa cum şi-a imaginat.

„Au venit trei securişti, în frunte cu maiorul Constantin Matei, care m-au luat şi m-au dus la arestul din Copou. Când eram la Institut, am reuşit să arunc o foaie pe care era scris imnul actual al României“, povesteşte Vasile Vicol. Timp de opt zile, a fost bătut cu bastonul la antebraţe şi, mult mai dureros, la tălpi. „M-au aşezat în genunchi, cu capul lipit de un fişet metalic, şi m-au bătut la tălpi. M-au mutat în mai multe celule, cu diverşi „colegi“, care trebuiau să scoată informaţii de la mine“, îşi aminteşte Vicol.

A bătut clopotele la Mitropolie

Pe 22 decembrie, colegul său de celulă a auzit de la ofiţerii Securităţii: „Nici cu tancurile nu-i mai putem opri“. Tot în acea zi, Vicol a fost eliberat. „Pe Ştefan cel Mare am oprit o maşină în care erau doi preoţi şi i-am rugat să mă ducă la Mitropolie să bat clopotele. M-au dus oamenii şi am ajuns să trag clopotele“, spune cu mult patos ieşeanul. @N_P