După 20 de ani de capitalism, celebrul refren de la începutul ştirilor Radio Europa Liberă le trezeşte şi acum o avalanşă de sentimente românilor care ascultau, în şoaptă şi sub semnul terorii, cele mai corecte informaţii la care aveau acces în timpul regimului comunist. Marile hituri ale vremii şi emisiunile politice tăioase, dar în limitele obiectivităţii, ajungeau în difuzoare bruiate de Securitate la o calitate pe care generaţia iPod-urilor şi a radiourilor online apro

După 20 de ani de capitalism, celebrul refren de la începutul ştirilor Radio Europa Liberă le trezeşte şi acum o avalanşă de sentimente românilor care ascultau, în şoaptă şi sub semnul terorii, cele mai corecte informaţii la care aveau acces în timpul regimului comunist. Marile hituri ale vremii şi emisiunile politice tăioase, dar în limitele obiectivităţii, ajungeau în difuzoare bruiate de Securitate la o calitate pe care generaţia iPod-urilor şi a radiourilor online aproape că nu şi-o poate imagina.

Românii s-au trezit după Al Doilea Război Mondial prizonieri în propria lor ţară, sub un regim pe care nu şi l-au dorit şi care le-a îngrădit libertatea la limita suportabilităţii, şi uneori chiar peste asta. La vremea aceea, singura „sursă de oxigen”, cum au numit-o mulţi, era un radio, care, în mod ironic, transmitea de la mii de kilometri distanţă, dar care le oglindea românilor cel mai clar lumea în care trăiau. Asta în timp ce media locale nu făceau decât să-i intoxice cu propagandă lăudativă la adresa regimului comunist.

Vocile care treceau prin Cortina de Fier

Postul Radio Europa Liberă (REL) a fost înfiinţat, la câţiva ani după cel de-Al Doilea Război Mondial, de către americani şi a fost folosit ca instrument de propagandă în timpul Războiului Rece. Radioul, finanţat iniţial de CIA, avea sediul principal la München şi trans