E greu să te întorci la serialele şi cărţile rămase în paragină după ce, mai multe săptămâni, ai consumat hipnotizat politică, de dimineaţa de la radio până noaptea târziu, dincolo de unu, pe TV.
E clar, trecerea nu poate fi făcută direct. Rămâne agitaţia dependenţei, care te face să te întorci, febril, pe canalele de ştiri, unde personajele tocau altădată situaţii consecvent dramatice. Şi, surpriză, continuă să o facă. La aceleaşi ore, cu aceeaşi oameni şi aceleaşi cuvinte aşezate în propoziţii cunoscute. Titlurile episoadelor diferă. În loc de Puffy Shirt şi Chinese Restaurant, avem Frauda, Caseta, Caseta cu Sex, Caseta în care se făcea că primeşte sex oral, Caseta fără sex (!), Renumărarea, Mai multe voturi decât ţi-ai putea imagina vreodată, Discurs I, Discurs II, Faţa lui Geoană în timp ce nu îi venea să creadă. Şi tot aşa.
Prelungim agonia, tragem de ea, o consumăm în detrimentul nostru. Iar protagoniştii acestui nou (dar vechi) serial continuă să ne aducă porţia cu viciu în fiecare zi.
Numărul record de „nu pot să cred!”, „omg”, „jizaaaaaz”, „ohohohoho” sau „ha ha” de pe Twitter, ivite la doar câteva secunde după oricare din milioanele de ieşiri la rampă cu anunţuri de importanţă majoră, ne semnalizează un produs TV care, şi dacă ar fi fost scris de o cameră plină ochi cu scenarişti, nu ar fi avut o intrigă mai bună.
E o combinaţie de Viaţa la Casa Albă cu Survivor şi un pic de Celebrity Fit Club, bazat pe regulile de la Schimb de mame şi Trădaţi în dragoste, plus umor sec a la Curb Your Enthusiasm.
Povestea poate fi, însă, îmbunătăţită ironic, de internetul de pe margine. Stăm deoparte, facem glume şi ne râdem. Ha ha. Sau lol. Mai degrabă, vai.
Şi chiar acum, când rămăsesem cu paragraful gol, tweetdeckul îmi semnalizează mesajul unui amic, Costin: „Socializarea va fi mai grea acum ca s-au terminat cu totul alegerile. U
