La 70 de ani – vârstă pe care a împlinit-o între cărţi, la Târgul Gaudeamus – Nicolae Manolescu îşi publică amintirile într-un diptic ce include, într-o variantă remaniată, mai vechiul Cititul şi scrisul şi o continuare de dată recentă a acestuia (Scrisul şi cititul). Aflat, după apariţia Istoriei critice..., în culmea gloriei, dar şi în culmea contestării, criticul joacă acum pe cartea memorialisticii, făcând bilanţul unei vieţi pline, nu pe acela al unei cariere. În mod semnificativ, noul titlu de la Paralela 45 pune înaintea cărţilor viaţa.

Dimpotrivă, în eseul memorialistic de formare apărut acum şapte ani la Polirom, concreteţea rememorărilor de copilărie şi adolescenţă era debilitată de comentariul eseistic, în pofida eleganţei scriiturii şi a fineţei speculaţiei intelectuale: prea mult autocomentariu critic („narcisiac“) şi prea puţină concreteţe existenţială, într-o epocă în care aşteptările cititorului de literatură confesivă erau cu totul altele. Cititul şi scrisul fusese, de la bun început, programată ca o extensie a Temelor (însă fără varietatea cuceritoare a acestora) şi, în cea mai mare parte, pare o carte scrisă în anii ‘70-‘80: „Cititul şi scrisul mi-a răsărit în minte după ce am publicat mai multe volume de Teme şi n-am fost deloc sigur că am reuşit în întreprinderea mea. Nu cumva, m-am gândit, tăind ultima burtă de chit, mă voi pomeni nu sub cerul liber al inocenţei lecturii, ci sub un cer care nu este decât tot o bibliotecă? Cititul şi scrisul ar fi urmat să fie o tentativă mai sistematică de a evada din pântecele balenei. Nişte amintiri de lectură, în care cărţile vor fi aşezate în ordine, pe rafturile memoriei, începând cu cele din copilărie, şi în care toate se vor privi într-o oglindă dublă: aceea a impresiilor naive din cele dintâi lecturi şi aceea a experienţei de lectură pe care am dobândit-o ca profesionist“. Biografia şi bibliogr