ANALIZA EVZ. Gruparea „câinilor roşii” a terminat prima parte a campionatului pe un jenant loc opt, cel mai jos de după sezonul 1994-1995. Sursa: Octavian Cocoloș
Echipă de petrecăreţi, antrenori de duzină (fără pricepere şi fără autoritate în faţa grupului), suporteri alungaţi, datorii neonorate către foşti şi actuali angajaţi, conducere pusă pe căpătuială, rezultate me diocre în toate competiţiile.
Acesta este tabloul complet al situaţiei explozive de la formaţia de fotbal Dinamo, grupare care trece prin momente de cumpănă şi care, duminică seară, a încheiat turul de campionat pe un loc ruşinos. După scurgerea primei părţi a campionatului (17 etape), trupa „câinilor roşii”, aflată deja în colaps financiar, şi-a înregistrat şi falimentul sportiv, clasându-se pe poziţia a opta în Liga I, la şapte puncte în spatele liderului.
Dinamo n-a mai terminat turul pe o poziţie mai joasă de locul opt din sezonul 1994/1995, când a ieşit pe 11 (din 18 echipe). EVZ a refăcut contextul de atunci şi, comparându-l cu vremurile actuale, a constatat similitudini mari între cele două situaţii: lipsa banilor şi a performanţelor, dorinţa jucătorilor de a părăsi clubul cu orice preţ, haosul de la nivelul conducerii.
„Erau probleme mari cu banii”
Ca şi acum, atunci antrenor era un personaj fără prestanţă, Ion Moldovan, care a şi fost schimbat în pauza de iarnă cu Remus Vlad. Cu ajutorul lui Cornel Dinu (înscăunat preşedinte), Vlad a reuşit să ridice echipa şi s-o urce până pe locul trei.
Acum, antrenor este tot o persoană de „umplutură”, Cornel Ţălnar. „Clubul se afla într-o perioadă de reorganizare, se perindau mulţi preşedinţi, erau probleme mari cu banii...”, s-a scuzat, ieri, Ion Moldovan, „artizanul” căderii din urmă cu 15 ani. Era sezonul în care Cristi Borcea, actualul „tartor” de la Dinamo, făcea primii paşi
