În loc să stea lejer pe o canapea într-o sufragerie călduroasă de bloc, unii români au ales să spargă lemne în curtea de la ţară. În comunism, românii părăseau vatra satului pentru a se muta la oraş. Acum, situaţia s-a schimbat. Fie se întorc în locurile unde s-au născut, fie aleg să înceapă o viaţă nouă, liniştită.
Nina Klaus Berger, o nemţoaică de 44 de ani, s-a îndrăgostit atât de tare de România încât a renunţat la o carieră în diplomaţie pentru o viaţă în zona rurală a Transilvaniei.
Nina a ajuns în România în 2002 ca funcţionar superior în Ambasada Germaniei la Bucureşti.
Din octombrie 2008 a renunţat însă la diplomaţie, şi-a dat demisia şi s-a stabilit definitiv în Tonciu, un sat cu 140 de familii din comuna Galaţii Bistriţei, ai cărui locuitori s-au specializat în împletirea coşurilor din răchită.
Berlineza care în cei şase ani de diplomaţie a învăţat limba română spune că s-a îndrăgostit de România încă de la început şi că a făcut tot ce i-a stat în putinţă să evite transferul într-o altă ţară, aşa cum cereau uzanţele postului. „Am căutat foarte mult o casă de ţară care să semene cu aceea din visele mele şi am găsit-o după mai mult timp de la postarea pe internet a unui anunţ", povesteşte femeia. Căsuţa are şi două hectare de teren pe care Nina experimentează grădinăritul.
Trăieşte alături de trei pisici şi doi câini
A luat experienţa de la Tonciu ca pe o aventură în care şi-a adus cu sine şi animalele din Bucureşti: doi câini şi trei pisici, majoritatea provenind de la centre pentru animale abandonate sau chiar de pe stradă.
Nina a trebuit să se deprindă cu spartul lemnelor şi cu lipsurile de tot soiul. „Am sobă care se încălzeşte cu lemne şi nu ştiam că lemnul trebuie să fie uscat ca să ardă. Am comandat lemne, dar mi-au venit lemne verzi, care nu ardeau bine. Când a venit primăvara şi lemnele erau pe terminate, m-
