Fusese drăguţă şi "de viaţă" în tinereţe, povestesc cei care au cunoscut-o pe Elena Ceauşescu. Despre muza Codului eticii şi echităţii socialiste se poate chiar spune că a trăit şi inspirat iubiri fatale.
PRIMA IUBIRE - MARIN, "NENEA" LUI CEAUŞESCU
Rude apropiate Elenei Ceauşescu nu mai găseşti în comuna natală Petreşti (Dâmboviţa). "Bunica mea a cunoscut-o în tinereţe, mi-a spus, la faţa locului, Eugen Roşu, profesorul de istorie. Zicea că a fost o fată frumoasă şi la locul ei. Se ducea la bal şi îşi vedea de treabă printre celelalte."
Nu se ştie de ce amândoi copiii lui Nae Petrescu s-au dus la Bucureşti. Căci nu sărăcia îi alungase de acasă. Printre ceilalţi săteni, tatăl părea chiar căpătuit: avea pământ de mijlocaş - cum i-au zis mai târziu - şi negustorea "gaz", sare, zahăr, aţă, ace şi cuie, poate şi băutură. Prăvălioara şi-o încropise în casa din mijlocul satului, peste drum de biserică.
În memoria colectivă nu s-au păstrat aproape deloc amintiri despre copilăria şi tinereţea celei mai cunoscute consătene din istoria comunităţii. Dar ea şi-a ţinut fota de sărbătoare din sat până la moarte.
În iarna când împlinise 17 ani, Lenuţa Petrescu era deja ucenică la "Lantex" în Capitală. Poate că îşi găsise de lucru prin fratele Gheorghe (Gogu), mai mare cu patru ani. Îl cunoscuse, poate, prin el şi pe Marin Ceauşescu. Al doilea născut al soţilor Lixandra şi Andruţă schimbase coasa şi sapa din Scorniceşti cu "brăţara de aur" a meseriei. Se ridicase cizmar ucenicind în atelierul cumnatului Ştefan Rusu, însurat cu sora cea mare, Niculina. Marin era la mijloc, la diferenţă de doi ani şi de Niculina şi de Niculaie (cum era scris la primărie prenumele viitorului secretar general).
Pe Marin din Scorniceşti pusese ochii întâi Lenuţa din Petreşti. Ori invers, poate. Scrisori nu şi-au scris sau nu s-a
