Foamete, o Securitate tot mai diabolica, mii de zvonuri, teroarea ascunsa la fiecare colt de strada, o speranta de libertate sufocata de un miros tot mai greu al regimului totalitar al lui Ceausescu. In decembrie 1989 insa, urechile romanilor stateau lipite de radiourile bine ascunse in case, pentru a afla cele mai noi vesti despre revolutiile anticomuniste din Europa de Est.
In urma cu 20 de ani, inainte de Timisoara, cand inca spiritul libertatii nu se raspandise peste Romania, a existat o idee si un plan de revolta la Iasi, care ar fi trebuit sa izbucneasca pe 14 decembrie ‘89. Inainte de Timisoara, inainte de Bucuresti, a existat Iasi. Aici, cativa intelectuali au infiintat Frontul Popular Roman. Printre acestia se numarau Stefan Prutianu, Cassian Maria Spiridon, Aurel Stefanachi si Vasile Vicol. Reteta prin care luase nastere miscarea de revolta si eliberare semana cu scenariul filmului “Pay It Forward” (2000).
Fiecare membru al gruparii racoleaza alti trei, care la randul lor aduc fiecare cate alti trei adepti. Gruparea odata lansata incearca sa organizeze o actiune de protest, pe data de 14 decembrie, in centrul Iasului. Se impart manifeste care ii invita pe ieseni in piata Unirii, se dau telefoane anonime care invita oamenii in strada la o anumita ora, iar vorba zboara din gura in gura. Conspirativ, iesenii sunt invitati la demonstratie sub pretextul ca, pe 14 decembrie, se vor imparti portocale, orez si alte lucruri atat de rare in acele vremuri. Securitatea afla planul, unii dintre liderii Frontului sunt arestati, iar revolta este inabusita inainte de a se naste. In dimineata de 14 decembrie, toate strazile care duceau in Piata Unirii au fost ocupate de Securitate si Militie. Mitingul nu a mai avut loc niciodata. Totusi, la ora 16.00, clopotele Mitropoliei din Iasi au fost rasunat indelung, fiind trase potrivit planului initial, desi cel care
