O opozitie sanatoasa este sansa Partidului Social Democrat, daca nu vrea sa repete figura de la aceste alegeri prezidentiale. Porneste cu un avantaj considerabil: in 2014, Traian Basescu nu mai candideaza. Deci tot ce trebuie sa faca este sa se asigure ca peste cinci ani nu pierde in fata lui Emil Boc.
Foaia de parcurs e plina de obstacole, dar inca n-a murit nimeni facand curat. S-ar putea ca sfortarea sa supuna bara de torsiune la o presiune la limita ruperii, insa social-democratii au ocazia sa devina mai puternici, daca aghiazma nu-i ucide. In cinci ani, ridurile de codoasa trebuie netezite cu drujba, pana se transforma in fundic de bebelus. Dar pentru asta, un facelift mediatic nu e de ajuns.
Raul nici nu trebuie cautat adanc. E la vedere. Un pic de introspectie in istoria partidului si se va descoperi ca Adrian Nastase a reusit sa-l tina pe Marian Vanghelie fixat intre suruburile din biroul de la 5, de unde nu cuteza sa glasuie decat daca ridica doua degete si cu discursul verificat de un absolvent de liceu.
In ciuda gafelor-scoala ale lui Mircea Geoana, care pot sta intr-un manual de prestatii interzise candidatilor, dezastrul nu poate fi pus doar pe seama lor. Fara prezenta primarului care se vedea dascal de presedinte, transformat din lider material in lider spiritual, poate ca alergatorul PSD ar fi obtinut voturile necesare pentru a-l invinge pe Traian Basescu si n-ar mai fi trebuit sa conteste alegerile.
Prezenta primarului in ceafa candidatului, chiar daca in ultima perioada de campanie a fost tinut departe de aparitiile tv, a mai avut un rol. A demobilizat multi membri ai partidului. Oamenii au propavaduit reforma statului in numele lui Geoana, dar ca la serviciu. Fara suflet. Erau mereu intrebati de ce, si nu aveau raspunsul.
Desigur ca nu poti pune tot raul in carca unui singur om. In fond, as
