De ce a mai fost nevoie de o saptamana de incertitudine pentru o Romanie obosita, fara guvern, fara bani de la FMI si, aparent, fara busola?

De ce a fost nevoie sa ciuruim din nou cu vorbe pline de suspiciuni grave si nedovedite institutii esentiale, de la birourile electorale unde ar fi fost falsificate procese verbale, la Ministerul de Interne, STS si corpul diplomatic care ar fi fost complice la marea frauda?

De ce a fost nevoie sa aruncam o umbra penibila de suspiciune asupra democratiei din Romania printr-o contestare facuta de cei care stiau ca furasera cel putin la fel de mult ca acuzatii, stiau ca nu au "camioane de probe" si ca nu au respectat nici macar procedura?

De ce a mai fost nevoie de o renumarare stupida pe banii statului, nervii, timpul si efortul unor oameni nevinovati?

De ce a fost nevoie de o tentativa, nedemna pana la urma, de delegitimare a insasi institutiei prezidentiale, esentiala inclusiv in relatiile externe ale Romaniei?

Pentru ca Mircea Geoana a incercat cu disperare sa transforme o infrangere usturatoare intr-o victimizare care sa-i scape pielea. Pentru ca el si echipa lui au pus propriile interese cu mult mai mult decat interesul national cu care, altfel, umbla in gura de dimineata pana seara, chiar si in somn.

Ca dovada, in primul discurs de dupa decizia CCR, Mircea Geoana a avut grija sa puncteze ca va conduce si pe viitor PSD. Adica nu-si depune mandatul, dupa cum promitea in urma cu cateva luni in ipoteza infrangerii. De ce sa-l depuna cat timp n-a fost infrant, ci fraudat, nu-i asa?

Mircea Geoana si echipa sa, total lipsiti de onoare, au comis un gest impardonabil sanctionat in unanimitate de judecatorii constitutionali. In unanimitate.

Cel mai revoltator aspect din demersul PSD consta in chiar probele aduse: social democratii au invoca