În aceste zile se împlinesc 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989. Indiferent că ne gândim la programul tv de două ore, coada de la lapte, antenele cu care prindeam ruşii, sârbii sau bulgarii ori improvizaţiile ce ne permiteau să ascultăm pe ascuns Europa Liberă, comunismul a produs o sumedenie de simboluri greu de uitat.

Cine poate uita de cravata de pionier, care flutura în vânt, zălog de legământ, vorba cântecului ? Cei născuţi în anii 70 – 80 îşi aduc aminte că cea mai mare ruşine care i se putea întâmpla unui pionier era să i se ia cravata când călca strâmb la şcoală.

Îndoctrinarea omului începea încă de pe băncile şcolii. Fiecare zi debuta cu imnul cântat în clase de pionierii somnoroşi, cu ochii aţintiţi la tabloul care îl înfăţişa pe "cel mai iubit fiu al poporului".

Periodic, comandantul de detaşament îşi umfla pieptul decorat cu şnur auriu în timp ce primea raportul de la comandanţii de grupă, mai mici în rang şi cu şnur roşu.

Cine poate uita lecţia în care învăţătoarea ne învăţa ce reprezintă culorile drapelului naţional ? Parcă o aud şi acum pe "tovarăşa" cum ne spunea cu mândrie că roşu vine de la sângele eroilor care şi-au dat viaţa pentru patrie, galben de la spicele grâului de pe câmp şi albastru de la cerul senin şi liber pentru care au luptat eroii neamului (vi-i amintiţi, cei care şi-au dat viaţa pentru patrie !).

Cine poate da uitării uniforma de şoim al patriei, cu acea neinspirată combinaţie de culori ce i-ar face acum pe designerii de modă să-şi pună mâinile în cap ?

Alimentara, supermarketul comunist

Dacă tinerii de azi îşi aduc aminte cu zâmbetul pe buze de acele vremuri, părinţii lor au însă un zâmbet amar... Criza economică de la sfârşitul anilor 80 trezeşte amintiri dureroase. Simbolul ei, sinistra cartelă de pâine le bântuie şi acum pe gospodinele care erau nevoite să facă pâine de casă pe