După Islanda, care a ajuns în situaţia să nu-şi mai poată plăti datoriile, urmează Grecia. Din cele patru-cinci ţări din Zona Euro care au datorii atât de mari încât este greu de crezut că le vor plăti vreodată - Marea Britanie, Italia, Spania, Grecia, Irlanda -, deja una a căzut: Irlanda. Bugetul pe anul 2010 aprobat de Parlamentul Irlandei este coşmarul oricărui politician: scăderi de salarii, tăieri de costuri, reduceri de pensii, schimbări brutale în politicile sociale. Nici nu se putea altfel, pentru că Irlanda a ajuns să se împrumute pe pieţele internaţionale la costuri triple faţă de doi-trei ani în urmă.
Acum e Grecia. Partidul Socialist Grec (PASOK) a preluat guvernarea în octombrie 2009 cu o platformă deja cunoscută - creşterea salariilor, a pensiilor, locuinţe pentru tineret, facilităţi fiscale pentru hoteluri şi restaurante, subvenţii pentru populaţia care trăieşte în insule, subvenţii pentru agricultură. O lună mai târziu, agenţiile de rating scad credibilitatea Greciei, iar spectrul falimentului se răspândeşte cu repeziciune. Preşedintele şi primul-ministru grec merg la Consiliul de iarnă al Uniunii Europene cu datorii de peste 300 de miliarde de euro, adică PIB-ul pe un an şi jumătate, şi cu posibilitatea de a ieşi din Zona Euro. Bursa din Atena scade brutal, iar pe bursele internaţionale euro pierde teren în faţa yenului, a dolarului american, chiar şi a rublei. Căci o nenorocire nu vine niciodată singură.
Sigur, Grecia a cheltuit nebuneşte pentru cele mai scumpe Jocuri Olimpice din istoria lumii - cele din 2004. Toate aceste cheltuieli au fost asumate de stat, dar lucrările au fost acordate pe sprânceană prietenilor politici: stadioane, săli de sport, şosele, modernizări de aeroporturi ş.a.m.d. Corupţia - endemică în Grecia - a făcut ca un kilometru de autostradă să coste 48 de milioane de euro, iar un stadion, un miliard. Însă, Jocurile O
