Regizor şi scriitor de origine româno-evreiască, Mircea Săucan (1928-2003) a rămas în memoria cinefililor ca realizatorul filmelor „Meandre” şi „Suta de lei”.
Născut la Paris, tatăl său fiind român, iar mama evreică, Mircea Săucan îşi petrece copilăria în capitala Franţei, apoi la Praga, familia sa mutându-se ulterior în Transilvania şi stabilindu-se la Carei în 1934.
În 1940, o mare parte din rudele sale sunt deportate la Auschwitz, astfel că Săucan este nevoit să se refugieze dintr-un oraş în altul, până când, după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, pleacă în Rusia.
Studiază filmul la Institutul Unional de Cinematografie din Moscova, unde îl are ca profesor pe renumitul realizator şi teoretician al filmului Serghei Eisenstein şi unde lucrează alături de Kuleshov, Dovjenko sau Pudovkin.
Revine în România şi realizează filmele „Pe drumul libertăţii" (1954), „Casa de pe strada noastră" (1957), „Pagini de vitejie" (1959), „Când primăvara e fierbinte" (1960) şi, cel mai cunoscut, „Meandre" (1966).
Acesta din urmă îi are în rolurile principale pe Mihai Paladescu, Ernest Maftei şi Margareta Pogonat şi tratează povestea a trei intelectuali care sunt forţaţi de contextul socio-cultural în care trăiesc să renunţe la libertatea de creaţie şi non-conformism, predându-se unei înfrângeri asumate.
În munca sa, Săucan se loveşte de sistemul brutal de cenzură comunistă, care îi blochează intenţiile creative, interzicându-i sau modificându-i filmele. Acestea sunt, în schimb, remarcate în afara ţării. Monica Lovinescu vorbeşte despre ele în cadrul programelor culturale de la Radio România Liberă.
În 1987, după ce fusese forţat să intre în şomaj timp de şapte ani şi după moartea părinţilor, Mircea Săucan emigrează în Israel. Acolo şi apoi în Franţa îşi publică scrierile. Ultimul său film, scurtmetrajul „Le Retour" (1994), este produs
