Ce legătură au personaje ca Liviu Dragnea, Dan Nica sau Marian Vanghelie cu social-democraţia europeană?

Urmărind comportamentul PSD după înfrângerea lui Mircea Geoană în alegerile prezidenţiale din 6 decembrie, este greu să nu constaţi că actuala echipă din Kiseleff se dovedeşte încremenită în proiectul iniţial, de partid bolşevic cu elemente naţionaliste dâmboviţene – adică exact în proiectul lui Ion Iliescu din 1990. De altfel, multe ne-au amintit de climatul politic care a marcat începutul tranziţiei postcomuniste: substituirea adevărului cu propaganda agresivă, grupurile de agitatori, intoleranţa faţă de cei care gândesc altfel sau trăiesc pe alte meleaguri. Să nu-ţi dai seama că toate acestea sunt incompatibile cu etosul unui partid social-democrat modern înseamnă să-ţi mărturiseşti incapacitatea de a-ţi depăşi condiţia de clonă bolşevică. Dar, de fapt, ce legătură au personaje ca Liviu Dragnea, Dan Nica sau Marian Vanghelie cu social-democraţia europeană?

Ceea ce a deranjat în discursul care a însoţit mascarada contestării alegerilor a fost nu numai agresivitatea, ci şi lipsa unor dovezi solide. Dan Nica, Liviu Dragnea, Bogdan Niculescu Duvăz şi Olguţa Vasilescu au mizat pe efectul cumulat al unor intervenţii zgomotoase menite să disimuleze lipsa de probe şi pe ignoranţa unei părţi a populaţiei – căci doar cei foarte ignoranţi pot crede că, la 7 zile după alegeri, se mai poate stabili dacă ipoteticele ştampile duble de pe buletinele nule au fost aplicate la ore diferite. Dispreţul PSD faţă de electorat – pe care-l vrea cât mai prost – se exprimă şi prin formularea cererii de analiză grafologică a tuturor semnăturilor din secţiile speciale: oricine are mintea întreagă îşi dă seama că o asemenea operaţiune va dura luni de zile şi riscă să fie neconcludentă. Probabil că liderii PSD din jurul lui Mircea Geoană ştiu şi ei că o asemenea verificare est