Creditele acordate de băncile româneşti au costuri foarte ridicate, indiferent de moneda de împrumut, arată o analiză conso.ro. Chiar dacă dobânzile au mai scăzut uşor, costurile sunt încă mult umflate, băncile încercând să-şi acopere în acest fel pierderile mari pe care le înregistrează cu creditele neperformante.

În mai puţin de o lună, România împlineşte 3 ani de când este membră a UE. Din punct de vedere al clienţilor băncilor, nu s-ar putea spune că s-au observat mari îmbunătăţiri. Ba, dimpotrivă!

Înapoi cu 7 ani

Toată lumea se aştepta ca dobânzile la credite să se alinieze uşor către nivelurile din zona euro. În acest moment, ele sunt la fel de îndepărtate ca şi în 2002. Şi atunci, dobânzile la euro se aflau la minime istorice, iar băncile de la noi se întreceau în a oferi clienţilor credite cu marje de 7-8 puncte procentuale peste Euribor.

Situaţia se repetă şi acum. După octombrie 2008, marjele la credite au urcat subit, în contradicţie atât cu evoluţiile de pe pieţele internaţionale, dar şi cu politica monetară mai relaxată promovată de BNR.

În august 2009, dobânda anuală efectivă (DAE) la creditele ipotecare ajunsese la 4% în zona euro, coborând chiar la mai puţin de 3% în Irlanda, Spania, Portugalia şi Irlanda, potrivit Eurostat. La noi, DAE medie se situa la 8%.

Clienţii buni plătesc şi pentru restanţele altora

După declanşarea crizei financiare, băncile vest-europene au coborât dobânzile la credite, ca urmare a relaxării condiţiilor de pe piaţa monetară.

În schimb, băncile de la noi au reacţionat în sens invers şi au ţinut dobânzile sus, pentru a-şi acoperi pierderile foarte mari pe care le-au acumulat. De vină sunt împrumuturile acordate în trecut într-un mod mult prea lejer. Prin dobânzile înalte, băncile au transferat indirect către clienţii bun-platnici şi ratele pe care cei