Oamenii au trudit mult pentru obţinerea cristalelor albe care dau gust mâncării. Pe vremuri, acestea valorau mai mult decât aurul. Nu există viaţă fără sare: că sunt fructe, legume, carne sau apă, mai tot ce consumăm o conţine. Medicii avertizează însă că acelaşi condiment ne poate afecta grav sănătatea.

Se spune că sarea este una dintre pietrele de temelie ale civilizaţiei umane. A fost o revelaţie pentru om în procesul de conservare a hranei, a devenit medicament datorită substanţelor benefice pe care le conţine, s-a transformat într-un element mai valoros decât aurul şi s-a numărat printre cauzele unora dintre cele mai mari războaie ale lumii.

Apreciată din cele mai vechi timpuri

Pentru a extrage sare din ape sau din mine, oamenii au depus eforturi uriaşe. Drept urmare, acest condiment a devenit valoros din cele mai vechi timpuri.

Arheologii au arătat că sarea s-a comercializat încă din secolul 20 î.Hr., în China, potrivit publicaţiei britanice „Sunday Herald". Romanii erau plătiţi parţial în sare, răsplată ce a primit denumirea latină de „salarium", din care a derivat cuvântul atât de cunoscut pe care-l folosim pentru a denumi leafa pe care o primim de la angajator: „salariu".

În secolul al XII-lea, negustorii africani apreciau sarea ca fiind mai preţioasă chiar decât aurul, comerţul progresând mult de pe urma condimentului alb.

Pe continentul european, Veneţia a devenit un puternic centru economic datorită negoţului cu sare, iar oraşul Salzburg, din Austria, a fost construit în jurul a patru mine de sare. Prelucrarea sării era un proces atât de apreciat în Balcani, încât localitatea bosniacă Tuzla şi-a căpătat denumirea după cuvântul „tuz", care în limba turcă înseamnă „sare".

Franţa a fost dintotdeauna un mare producător de „aur alb", ce era obţinut din apele Mării Mediterane şi ale Oceanului Atlantic. Monarhia franceză