Criza prin care trece emiratul arab nu e singulară. Poveşti similare s-au întâmplat în SUA şi Islanda, iar unii se tem că şi China poate deveni o ţintă. România e, şi ea, pe listă. După şocul iniţial, declanşat de anunţul emiratului Dubai privind îngheţarea plăţii datoriilor Dubai World până în primăvara lui 2010, înţelepciunea analiştilor îndeamnă la calm. La urma urmei, pierderile implicate sunt mici în comparaţie cu miliardele de euro sau dolari (1.700 d
Criza prin care trece emiratul arab nu e singulară. Poveşti similare s-au întâmplat în SUA şi Islanda, iar unii se tem că şi China poate deveni o ţintă. România e, şi ea, pe listă.
După şocul iniţial, declanşat de anunţul emiratului Dubai privind îngheţarea plăţii datoriilor Dubai World până în primăvara lui 2010, înţelepciunea analiştilor îndeamnă la calm. La urma urmei, pierderile implicate sunt mici în comparaţie cu miliardele de euro sau dolari (1.700 de miliarde dolari – pierderi cauzate de criză la nivel mondial) notate cu cerneală roşie pe bilanţurile unor companii sau state. Analiştii s-au grăbit să arate că micul emirat arab, cu un produs intern brut de 80 de miliarde de dolari, este doar un peşte mic în oceanul finanţelor mondiale. Cu toate acestea, dimensiunea nu este întotdeauna tot ceea ce contează. Cutremurul din Dubai demonstrează modul în care se deteriorează lichidităţile atunci când, combinate cu o dezvoltare economică grandioasă, dar coordonată de stat, duc la un amestec toxic.
Exemple moralizatoare
Ca şi în cazul Dubai World, mulţi comentatori economici au ignorat iniţial pierderile cauzate de criza „subprime“ din SUA, considerând că ponderea lor este relativ redusă faţă de nivelul pieţei ipotecare din SUA. La fel, minuscula Islanda, cu imensele sale pasive externe şi giganticul deficit de cont curent, a arătat ce înseamnă o expunere periculoasă pe pieţele financiar
