Se abuzeaza serios de asemanarea dintre lumea lui Caragiale si cea in care traim, la aproape o suta de ani de la moartea marelui nostru inaintas. si iata ca evenimentele din ultimul timp ne aduc o echivalenta directa a situatiei din piesa clasicului care ne-a facut de ras in propriii nostri ochi.
In "Scrisoarea pierduta", seful opozitiei "din capitala unui judet de munte" punea laba pe o scrisoare compromitatoare pentru partida de la putere, in preajma alegerilor. Cu ajutorul unei partide de "da-i cu bere, da-i cu vin", ciordeste biletelul de la cel care, de fapt, il gasise, cinstitul Cetatean Turmentat, apoi ameninta ca-l va publica in propria sa gazeta. Publicarea biletelului ar fi fatala pentru prefectul judetului, cel care l-a trimis sotiei sefului partidului de la putere din acelasi judet. Dupa ce, finalmente, il pierde si el, la randul sau, biletelul fiind regasit de cinstitul Cetatean Turmentat, lucrurile se lamuresc intr-un fel care nu intereseaza echivalentele noastre moderne. Atata doar ca, desi se numeste "O scrisoare pierduta", piesa contine, de fapt, doua scrisori pierdute, caci candidatul trimis de la centru si-a obtinut – el da – candidatura cu ajutorul aceluiasi tip de biletel amoros compromitator.
Numai ca dl Agamita Dandanache nu inapoiaza biletul odata locul pe liste obtinut, ci il pastreaza pentru vreo alta ocazie ("pac la Razboiu…"), spre deosebire de Nae Cat…, care promisese ritos ca, dupa ce-si obtine locul, inapoiaza biletul "andrisantului", cum ar fi spus Cetateanul Turmentat.
Sa trecem acum la ale noastre, contemporane. Aici batalia nu mai era una "dintr-un judet de munte", ci chiar din capitala Romaniei, o tara, e drept, cam "de munte", adica marginala, totusi a Uniunii Europene. O realitate la care Caragiale ar fi visat, daca ar fi stiut ca se poate, dar, data fiind situatia din vremea sa, a preferat sa se
