- Cultural - nr. 439 / 15 Decembrie, 2009 11 septembrie 1848, spre miezul noptii. Comitele suprem priveste "spectacolul" din apropiere si cere ocuparea pasnica a comunei. Satul e gata de a riposta. Se dau tratative, esuate in final. Romanii au refuzat sa cedeze. Vin si pentru ei intarituri. Capitanul Adler comanda retragerea. Si clopotele au continuat sa bata in dunga, in vreme ce, in jurul a 23 de focuri, cei aproape 2.000 de luptatori au ramas de veghe, in asteptarea confruntarii de a doua zi. Din Chetani, au venit 100 de luptatori, condusi de Vasile Serban, cei din Gligoresti, de judele satesc Grigore Cismas... Au venit alti luptatori din Grindeni, Urca, Sancraiu, Viisoara, Calarasi... Fortare armata de ocupare a satului... 12 septembrie 1848, dimineata. Revine detasamentul militar al capitanului Adler, care incearca sa patrunda in tabara taranilor. E sfidat. Se declara a-l reprezenta pe Imparat, dar nu e crezut. Se retrage pentru a doua oara la Sancraiu. Dupa amiaza, se intoarce pentru a treia oara. Isi face prezenta si Garda Nationala Maghiara. Clopotul de alarma nu mai bate. Creste tensiunea. Romanii incercuiesc oastea de secui si unguri. Comandantii militari fac din nou apel la supunere. Multimea rezista. Preotul Nicolae Pop-Luncanu cheama la rezistenta, convins ca nu se va trage. Continua tratativele. De-o parte, comandantii militari si comitele suprem, iar de cealalta, Sand Fetita, Ioan Suciu, Mihaila Rad, Nut Tulai, Vasile Vlad (Luna); Stefan Neamtu (Luncani); Grigore Cismas (Gligoresti) s.a. Sand Fetita, "comisar al poporului", prezinta capitanului Baumgarten "Manifestul-Protest" al taranilor, care exprima vointa taranilor romani, adunati la "Luna", sub semnatura "Poporul adunat": "Protestam ca sa nu fim atacati cu samavolnicie. (...) Suntem gata mai bine sa murim decat sa dam soldati domnilor, si sa murim pentru ei". Un fragment, pe care il vom regasi