Un inginer minier, acuzat de regim de un teribil accident de la Mina Vulcan, din 1989, a trăit Revoluţia la penitenciar. În decembrie 1989, pe numele lui Nicolae Ceauşescu sosea o scrisoare de la un „tată disperat”. Sursa: Codrin Prisecaru

Aşa se descria inginerul Andrei Fodor, din Vulcan, judeţul Hunedoara, decedat între timp, în urma arestării fiului său, pe nume tot Andrei, acuzat că ar fi avut o vină în teribilul accident din Mina Vulcan, produs pe 18 septembrie 1989.

Accidentul a luat 29 de vieţi, lăsând în urmă o anchetă peste care plutea condamnarea la moarte a patru oameni de la mină, printre care şi Andrei Fodor-fiul. Deşi, la momentul tragediei, el se afla în concediu medical.

Pe Fodor, Revoluţia l-a găsit la puşcărie, printre borfaşi. Însă odată cu vestea libertăţii din ţară a venit şi cea a eliberării sale de sub acuzaţiile de neglijenţă ale unui regim putred, care găsea „ţapi ispăşitori” pentru accidentele de la minele-simbol ale „Epocii de Aur”.

Un „tată disperat” scrie

După 1990, Fodor şi ceilalţi mineri au arătat că explozia s-a produs din cauze naturale. El îşi aminteşte însă zilele de anchetă şi nopţile de decembrie ’89, petrecute în miezul unei revolte izbucnite imediat ce deţinuţii au fost anunţaţi, prin portavoce: „Revoluţia are nevoie şi de voi!”.

Scrisoarea trimisă de tatăl său poartă data de 11 decembrie 1989. Scrisă pe un ton duios, dar şi cu accente „proletare”, ea era ţintită să înmoaie inima dictatorului şi să-l salveze pe inginerul minier de la pedeapsă.

„Eu ştiu că legile ţării noastre nu permit ca un membru de partid să fie arestat (...) atâta timp cât nu prezintă un pericol social, fiul meu făcând serviciu până în ziua de 26 octombrie 1989, străduindu-se să mobilizeze şi să îmbărbăteze oamenii să muncească şi să-şi realizeze sarcinile, apropiindu-