"La Medeleni" ... "romanul unei generaţii fracturate, prinsă între două lumi şi între două epoci istorice: între «epoca frumoasă» dinaintea primului război mondial şi «epoca jazzului» din anii '20...", spune Paul Cernat, publicist, eseist, critic şi lector doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii Bucureşti.Jurnalul Naţional: Cu ce gânduri aţi citit prima oară romanul "La Medeleni" şi ce aţi descoperit de-a lungul timpului la fiecare nivel de lectură?

Paul Cernat: Am citit de prea multe ori "Medelenii" ca să mai pot da un răspuns precis. În copilărie, apoi în adolescenţă am avut o lectură naivă, participativă, de identificare cu atmosfera şi personajele. Cu trecerea timpului însă am început să-i degust tot mai mult subtilităţile de construcţie. Mi se pare că rezistă astăzi destul de bine şi la o lectură naivă, şi la o relectură avizată, pe mai multe niveluri. E de mirare cum tocmai sofisticarea sa a scăpat majorităţii comentatorilor. Iar faptul că romanul are o gamă de adresabilitate atât de largă, şi la nivel popular, şi la nivel cult, nu e tocmai de ici, de colo.

"La Medeleni" este unul dintre cele mai iubite romane din toate timpurile... (mai ales de cei tineri), nu ştim câţi l-au citit, dar toată lumea vorbeşte despre el... cu toate acestea, critica l-a considerat multă vreme un roman minor... care ar fi explicaţia?

Răspunsul l-am dat pe larg într-un capitol amplu dintr-un volum apărut de curând la Editura Art, "Modernismul retro în romanul românesc interbelic". Există şi explicaţii de natură estetică, şi explicaţii de natură ideologică. Unii comentatori, foarte respectabili de altfel, au insistat mult asupra caracterului său ultrametaforizant, liric, siropos şi melodramatic ori l-au citit prin grile inadecvate.

Alţii au văzut în "La Medeleni" un soi de idealizare postsemănătoristă a claselor dominante din epo