Mircea Geoană a devenit cu adevărat faimos doar după alegeri. Personajul care ni s-a dezvăluit începând cu seara vizitei la „malefic“, cu dansul victoriei pe ritm de exit-poll-uri şi continuând cu mersul în genunchi „până în pânzele albe“, adică până la CEDO, Curtea de la Veneţia şi, de ce nu, Curtea Veche, depăşeşte orice aşteptări în materie de inteligenţă politică.

Susţinut de o grupare radicală din PSD, artizană a campaniei agresive şi murdare, formată din Dragnea, Nica, Hrebenciuc, Guşă şi alţii, domnia sa pare decis să târască România într-o lungă şi tensionată perioadă de instabilitate. Ce urmăreşte, ce mai speră, acum, după ce Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra validării alegerilor? Culmea renumărării a fost că, exact ca în filmele cu proşti, „furatul“ a fost Traian Băsescu. Geoană şi PSD reuşesc performanţa de a „postfrauda“ alegerile şi România la pachet.

PSD şi Geoană merg pe mai multe direcţii strategice. În primul rând, este o chestiune de imagine: minimalizarea impactului electoral al înfrângerii. În al doilea, se urmăreşte decredibilizarea mandatului preşedintelui prin aruncarea unui văl de suspiciune care se va destrăma doar parţial, dacă epopeea „frauda“ continuă şi pe alte meleaguri până când Geoană îşi va da obştescul sfârşit politic. De altfel, Geoană a lansat blesteme cu subiect şi predicat, care anunţă viitoarele sale demersuri şi poziţionarea politică a social-democraţilor. „Vreţi cinci ani de dubiu, cinci ani de regim blestemat? Pentru că cine pleacă cu astfel de minciună la drum, ăla este blestemat şi ca persoană, şi ca regim politic, şi tot pe noi se întoarce.“ În al treilea rând, Geoană şi echipa sa de strategi mai speră într-o amânare a scenei decapitării publice de către ghilotina călăilor care îi doresc funcţia. Aceştia nu sunt puţini la număr. Unul dintre aspiranţi este chiar Adrian Năstase, care s-a arătat retic