La exact 20 de ani de atunci, regizorul va prezenta, pentru prima dată, imagini din noaptea de 21 decembrie 1989, în care 49 de bucureşteni, mai ales tineri, au murit pentru libertate.

În decembrie 1989, Paul Cozighian era student în Bucureşti la regie-film, la clasa regizorului Gheorghe Vitanidis.

„Când am văzut că au început luptele de stradă cu forţele de ordine, am crezut că Ceauşescu va reuşi să înăbuşe revolta oamenilor.

Atunci, m-am gândit că este de datoria mea, ca om şi ca student la cinematografie, să filmez ce se întâmplă.

Doream să am dovezi pentru întreaga lume, care să arate eroismul românilor şi refuzul lor de a mai accepta tirania lui Ceauşescu şi a regimului comunist“, explică Paul Cozighian motivul pentru care, începând din seara de 21 decembrie 1989 şi-a riscat viaţa pentru a imortaliza, pe peliculă, scene care nu ar fi putut fi descrise prin cuvinte.

O noapte de coşmar

În acea noapte, Cozighian a început să filmez de pe terasa blocului de vizavi de Intercontinental, care acum are, la parter, un magazin Swarovski.

„Oamenii începuseră să ridice baricada. Mai întâi au smuls semnele de circulaţie, apoi au spart vitrinele restaurantelor Dunărea şi Continental şi au adus scaunele şi mesele. De la o staţie de salvare au adus mai multe maşini, pe care le-au îngrămădit, alături de nişte camioane. Strigau «Jos Ceauşescu», «Cinste lor, cinste bănăţenilor» şi «Vrem alegeri libere». Forţele de ordine au adus maşini blindate, care nu au reuşit să dărâme baricada. Oamenii îi dăduseră foc, pentru a nu se putea trece de ea, sperând că vor rezista până dimineaţă“, îşi aminteşte regizorul.

Reconstituie baricada pe 21 decembrie

„Dar când au intrat tancurile, au strivit sub şenile tot, inclusiv oameni, pe care i-au târât până la rondul de la Universitate. Au fost 49 de morţi, care nu au apucat să trăiasc