Modurile de sesizare a organelor judiciare Actul de sesizare reprezinta mijlocul prin intermediul caruia organul judiciar este informat despre savarsirea unei infractiuni. Organul de urmarire penala poate fi sesizat prin plangere sau prin denunt, ori se sesizeaza din oficiu cand afla, pe orice alta cale, ca a fost savarsita o infractiune.
In situatia in care organul de urmarire penala se sesizeaza din oficiu, acesta va incheia un proces-verbal in acest sens. In cazul in care punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila ori la sesizarea sau cu autorizarea organului prevazut de lege, urmarirea penala nu poate incepe in lipsa acestora.
Plangerea reprezinta incunostintarea facuta de catre o persoana fizica sau juridica, referitoare la o vatamare ce i s-a cauzat prin infractiune. Plangerea va cuprinde urmatoarele: numele si prenumele petitionarului, calitatea si domiciliul acestuia, descrierea faptei care formeaza obiectul plangerii, indicarea faptuitorului daca este cunoscut si a mijloacelor de proba.
Plangerea poate fi facuta personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie sa fie special, iar procura va ramane atasata plangerii.
In cazul in care plangerea este facuta oral, aceasta se va consemna intr-un proces-verbal intocmit de organul judiciar care o primeste. Plangerea poate fi facuta si de catre unul dintre soti pentru celalalt sot, sau de catre copilul major pentru parinti. Persoana vatamata are posibilitatea sa declare ca nu-si insuseste plangerea. Plangerea gresit indreptata la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata se trimite organului competent.
In cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o plangere prealabila, aceasta va trebui sa fie introdusa in termen de 2 luni de la data la care persoana vatamata a cunoscut cine este faptuitorul. Atunci cand faptuitorul n
