Iarna i-a luat prin surprindere, acelaşi clişeu despre reacţia întârziată a autorităţilor în faţa vremii. Dar noi, ceilalţi, nu am fost la fel de miraţi de dimineaţă?
-O, dragă, uite ce frumos ninge afară.
-Da, pui, ce bine că ninge, ştii că mă deprimă Sărbătorile fără zăpadă.
Pe ecranul televizorului, meteorologul de serviciu anunţă că vremea se va înrăutăţi.Va fi chiar şi viscol, poate şi polei, spune.
-Pisi, auzi, o să fie viscol.
Pisi e pierdută într-o reverie matinală.
-Uite cât de frumos a devenit Bucureştiul, cum acoperă zăpada griul ăsta sâcâitor şi toată mizeria. Iubesc iarna, conchide oftând.
Un sărut prelungit în cinstea fulgilor dolofani de afară, micul dejun, cafeaua, încă o privire duios aruncată generalului iarnă, apoi îşi poftesc cururile în maşină. Sau în maşini, că poate au amândoi. Mai târziu, fericesc cifra de afaceri a companiilor de telefonie mobilă plângându-se că stau de trei ore în trafic. Ne place sau nu, cam ăsta e bucureşteanul. Aşa că toată Apocalipsa asta hibernală pe care o văd la televizor mă lasă rece. Când ştii că ai un primar de o incompetenţă greu de egalat, când ai mai trecut prin câteva ierni în care, culmea, a nins iar traficul „a devenit unul de coşmar”, poate că e momentul să renunţi un pic la comoditate. La metrou nu e nici polei, nici viscol. E doar aglomerat.
PS
Rândurile de mai sus mi se adresează, în bună măsură, şi mie. Mâine las maşina acasă, vor fi destui proşti cât să nu mi se simtă lipsa.
Iarna i-a luat prin surprindere, acelaşi clişeu despre reacţia întârziată a autorităţilor în faţa vremii. Dar noi, ceilalţi, nu am fost la fel de miraţi de dimineaţă?
-O, dragă, uite ce frumos ninge afară.
-Da, pui, ce bine că ninge, ştii că mă deprimă Sărbătorile fără zăpadă.
Pe ecranul televizorului, meteorologul de serviciu anunţă că vremea se va înrăutăţi.Va
