Volumul ce cuprinde trei piese scrise de Molière va fi distribuit mâine împreună cu ziarul „Adevărul“. Un Tartuffe, un Don Juan şi un Harpagon - nume devenite sinonime pentru „ipocrit“, „casanova“ şi „avar“ - deschid incursiunea în opera unui dramaturg francez care îşi păstrează şi astăzi actualitatea.

Considerat a fi cel mai important dramaturg al Franţei secolului al XVII-lea şi unul dintre cei mai apreciaţi ai tuturor timpurilor, Jean-Baptiste Poquelin, cunoscut sub numele de scenă Molière, a reuşit, prin opera sa, să ridice comedia de la nivelul de farsă, conferindu-i statutul de mijloc literar apt de critică morală şi socială.

Într-o perioadă în care teatrul comic era considerat o bufonerie, iar actorii - un fel de paria ai societăţii - Molière a scris zeci de comedii care au demonstrat că acest gen dispune de resurse pentru a ilustra aspecte ale condiţiei umane, nu mai puţin decât drama.

Controversată şi apoi ultra apreciată

„Tartuffe" (1664) este cea mai renumită piesă scrisă de Molière. Personajul principal, un farseur care trăieşte în casa familiei Orgon, a reuşit, cu ipocriziei şi unui anumit talent de a disimula, să se insinueze atât de mult în viaţa familiei, încât să poată influenţa toate deciziile luate de stăpânul casei.

Tartuffe nu numai că îl determină pe acesta să îşi alunge fiul de acasă, care, altfel, i-ar fi denunţat mascarada, dar ajunge chiar, prin maşinaţiuni ingenioase, să pună mâna pe întreaga avere a familiei. Este în final demascat şi primeşte pedeapsa cuvenită.

Piesa a fost interzisă imediat după ce a fost jucată pentru prima dată, în 1664, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Versailles. În „Tartuffe", Molière ironizează ipocrizia religiozităţii extreme, lucru care nu avea cum să fie tolerat de Biserică.

Arhiepiscopul Parisului din vremea respectivă a făcut presiuni asupra regelui Ludovic al XI