Nu ma pot abţine să nu comentez un amănunt politic de astăzi, o zi plină de “evenimente” sau pseudo-evenimente. Mi-am decretat mai devreme, tot aici, abţinerea de la orice comentariu politic în condiţiile în care avem un spaţiu public inundat de vorbărie şi cu acţiune zero. Dar nu rezist.

Preşedintele Băsescu a repetat astăzi de prea multe ori ideea că nu mai are niciun interes politic (ajuns fiind la mandatul doi) ca să nu mi se pară suspect. A spus-o în toate felurile posibile, în faţa tuturor partidelor venite la consultări, inclusiv prin metafora că a ajuns “la final de cursă”. Este oare chiar aşa sau e mai degrabă noua culoare a cameleonului Băsescu pentru a-şi înghiţi mai uşor adversarii?

Ajungerea la ultimul mandat nu înseamnă obligatoriu situarea deasupra mocirlei politice. Poate fi aşa în cazul unui preşedinte vizionar, dar nu orice om ajuns în poziţia asta trebuie crezut ca atare. Da, Băsescu nu va mai candida direct peste 5 ani, dar asta nu este singura cauză pe care o poate apăra. El poate fi la fel de bine interesat de securizarea propriei poziţii în aceşti 5 ani. Nu se ştie ce-l aşteaptă după retragere. Un alt mobil plauzibil poate fi acela de a-şi întări partidul în aşa fel încât să-şi asigure puterea şi liniştea după al doilea mandat.

Nu înţeleg de ce este acuzat Crin Antonescu de prostie sau rigiditate doar pentru că nu s-a pus preş în faţa preşedintelui. Nu a fost o concesie suficient de serioasă din partea PNL aceea de a merge către o variantă de prim-ministru independent şi credibil? Din punctul meu de vedere, Antonescu a făcut un pas real către PDL şi guvernare (varianta cu domnia sa premier era ridicolă, a recunoscut singur). Este chiar aşa de distructiv, pentru misiunea de reformă a statului asumată de Băsescu, găsirea unui nume neutru care să conducă Guvernul? Trebuie să fie neapărat de la PDL? Păi nu a spus tocmai preşed