Antrenorul arădean iniţiază copiii în tainele sportului, unde precizia e cea mai importantă.

Profil

Născut. 18 ianuarie 1953, Arad

Familei. Căsătorit.

Educaţie. Facultatea de Zootehnie, Şcoala de Antrenori.

Experienţă. Sportiv, antrenor, inginer zootehnist

A simţit dintotdeauna o atracţie pentru arme. Pistoalele l-au fascinat, cu predilecţie, pe Mircea Budurişan. Actualul antrenor de tir îşi aminteşte de începuturile carierei sale. A tras prima dată la ţintă pe când avea 12 ani, într-un concurs organizat la Casa Pionierilor din Arad. Patru ani mai târziu, lua decizia să se înscrie la Clubul Sportiv UTA. Mai întâi, a testat puşca, iar din 1970, sub îndrumarea regretatului Ioan Popoviciu, alegea pistolul.

„Pe vremea aceea, tirul nu se începea devreme, ci pe la 16-17 ani. După gândirea de atunci, tirul era o formă bună de a te forma pentru stagiul militar. Crea oameni bine pregătiţi”, a remarcat Budurişan.

În anul 1972, devenea campion cu CS UTA, unde a făcut echipă cu Mihai Bujdei şi Costică Ţugulea. „Mai păstrez şi acum un set de pahare cu emblema Steaua, primit pe post de trofeu în acei ani”, şi-a amintit antrenorul arădean. A rămas alături de clubul alb-roşu până în anul 1974, după care a luat decizia să se îndrepte spre alt domeniu decât cel sportiv.

Cum terminase Liceul Agricol, a optat să-şi continue studiile în aceeaşi arie. A urmat Facultatea de Zootehnie de la Timişoara. „N-am rămas în sport, pentru că meseria era meserie. Din sport nu se câştigau bani”, a punctat Budurişan. Din când în când, mai dădea o fugă până la Arad, la câte un concurs, unde-şi învingea colegii, deşi era nepregătit. La finalul studiilor, a primit un post de inginer zootehnist tocmai la Brăila. A rezistat 8 ani acolo, dar stilul diferit de viaţă l-a determinat să revină la Arad. În 1987, era din nou acasă.

A