Crin Antonescu a avut ocazia sa arate norodului ca n-a vorbit gura fara dansul in momentul cand a anuntat ca va picura apa sfintita peste salasul lui Uciga-l Toaca.

Ca postura de luptator pentru democratie - reforma - primenire nu e doar un portret scos la agatat naivi pe centura societatii dambovitene. Ca va arata natiunii un tip nou de a face politica, unde combinatiile si interesul personal nu-si au locul.

N-a reusit insa sa demonstreze decat ca este lipsit de generozitate, de noblete sufleteasca, ca nu este decat un politician marunt si poate sta glorios printre figurile triste care compun galeria ce starneste lehamitea.

Daca te arde tara ta, daca simti fizic, te umple de durere nefericirea oamenilor si spui ca esti un luptator in folosul public, atunci de-arati in fruntea ostirii, apt sa te zbuciumi alaturi de ei pentru a croi drum poporului tau.

Nu iti ambalezi mintea sa gasesti cum sa-i arati adversarului ca-i esti superior. Nu pui conditii, cand te cheama, fie si cu prefacatorie, sa i te alaturi efortului de-a scoate tara din criza, spre a repara vietile oamenilor, a le readuce speranta macar in vis.

Pentru ca daca faci astfel nu esti decat aidoma celui pe care-l acuzi ca pune mai presus de oameni interesul sau.

Un alt tip de politica inseamna, domnule Crin Antonescu, sa-ti calci pe inima, daca tara are nevoie sa-i daruiesti tineretea ta, sa nu imprumuti comportamentul spre care privind, romanii au capatat boli de nervi, si mai ales de suflet.

Sa ierti, daca ai un dram de omenie, sa ai barbatia sa-ti privesti adversarul in ochi si sa-i spui ca esti mai bun decat el, pentru ca poti lasa trecutul sa doarma, n-ai resentimente, si poti sa-ti birui obrazul palmuit. Sa-l intorci si pe celalalt.

Calea cea mai grea apartine, insa, oamenilor de rand. Ei nu au alternativa, sunt ni