Profesorul Preda Mihăilescu, un român ajuns în Elveţia alături de o întreagă generaţie de azilanţi politici, încearcă să îşi închipuie o Românie în care oameni ca el şi-ar fi găsit locul în acele vremuri de mult apuse, dar care încă ne influenţează prezentul.
Mihăilescu a plecat din ţară în 1973, pentru ca apoi să îşi construiască o carieră în lumea ştiinţifică elveţiană şi, mai apoi, în Germania. El a dat glas dorinţelor azilanţilor români şi nu numai din Elveţia, pentru ca o societate să înţeleagă această comunitate înainte ca prejudecăţile să strice totul.
Profesorul descrie, într-un interviu pentru evz.ro, destinele unor supravieţuitori. Mihăilescu crede că, dacă aceştia ar fi putut rămâne în ţară, România era acum egala Greciei.
evz.ro: Vă propunem un mic exerciţiu de imaginaţie. Cum credeţi că ar arăta România astăzi, dacă această migraţie a intelectualilor nu ar fi avut loc?
Preda Mihăilescu: Nu poţi gândi o variaţie a efectelor, păstrând cauzele nealterate. Cauza s-a numit comunism, în primul, al doilea şi al treilea rand. Şi abia apoi se mai numeşte balcanism, românism, mioriticenie, sau cum vreţi să îi spuneţi. Cât de mult spaţiu de libertate în variaţia cauzelor să îmi iau, pentru a imagina alte efecte, fără a intra în history-fiction? Haideţi să zicem, pentru un popas de visare, că în 1965 ar fi fost ales în locul lui Ceauşescu cineva din puţiiiinii comunişti mai competenţi, să zicem Maurer, Constantinescu?
De acord, reformulăm întrebarea şi să fixăm parametrii impuşi de dumneavoastră.
În aceste condiţii, s-ar fi format o conducere reformată cu iz românesc, iar aceasta ar fi fost cea care să beneficieze de unica şansă pe care a avut-o Ceauşescu din 1968 până prin 1972, de a fi luaţi în braţele Occidentului pe drept merit, într-un fel. Dacă apoi am mai fi putut evita câteva stări sociale tipic
