Din punctul meu de vedere, resentimentar firește, cel mai bine ar fi ca dl. Traian Băsescu să-l numească premier tot pe Emil Boc. Nu pentru că ar fi răul cel mai mic, ci, nu-i așa, pentru a respecta Constituția, de a cărei literă s-a cramponat atunci când a refuzat să numească un premier de la alt partid, sau un independent susținut de majoritate, de vreme ce PDL are cele mai multe mandate în Parlament. Sincer, nu mă gândesc acum absolut deloc la competența miniștrilor din viitorul cabinet, din simplul motiv că știu ce-ar trebui să știe tot satul: anume că indiferent cine va fi premier, nu va avea prea mari grade de libertate. Acordul cu FMI îi va fi și mamă și tată, iar restul va fi figurație pentru publicul larg.

După discursul de la ceremonia de validare de la CCR, nu mai sunt însă așa sigur că Traian Băsescu este același de dinainte de alegeri. Totuși sintagma ”un președinte al tuturor românilor” –utilizată ca prim obiectiv al noului preşedinte, ar însemna, dacă înţeleg eu bine şi băgarea în seamă a jumătăţii care nu l-a votat. În aceste condițiuni, n-ar fi exclus ca președintele să facă o numire surpriză, care să nu fie anticipată de către PDL. Un astfel de scenariu este acum privit ca improbabil de susținătorii feroce ai șefului statului, care, probabil și-au șters cu desăvârșire din minte, că, anul trecut pe vremea asta, Băsescu și Geoană băteau palma, iar Traian Ungureanu se arunca simbolic de pe bloc. În fine, deși este numai un scenariu și poate unii vor striga ”Sacrilegiu!!!” n-ar fi deloc exclus ca dl. Băsescu să ia un pic distanță față de PDL. Gestul, spectaculos în sine, ca mai tot ce face președintele jucător, ar trebui să survină destul de rapid. În fine, vom vedea! Mulți uită o replică a președintelui de la dezbaterea din turul I adresată lui Crin Antonescu, când acesta a spus că s-ar putea ca în noul mandat să guverneze împreună… Repet, n-