Este un artist plastic în plină ascensiune, iar lucrările ei ajung în casele colecţionarilor. Atunci când nu pictează, Natalia le predă elevilor istoria artei.

Natalia iubeşte arta, clădirile vechi, cu istorie, şi aşterne pe pânză tot ceea ce simte şi trăieşte. „De mică mi-a plăcut să desenez, dar la început mama m-a înscris la muzică, la pian şi vioară. Mama a vrut să am o preocupare, să fac ceva frumos şi util. Mie mi-a plăcut însă mai mult desenul. Acum pictura a devenit o meserie. Nu mai este o pasiune. Eu desenez tot timpul, a spus tânăra artistă. Natalia vinde lucrările colecţionarilor de artă din Oltenia şi Banat şi vrea să intre într-o casă de licitaţie.

„Am clienţi fideli care mă recomandă şi altora. Cei mai mulţi sunt din Slatina pentru că oamenii de aici au acces mai greu la artă. Pentru mine, expoziţiile nu sunt o recunoaştere a talentului. Acum poate oricine să facă expoziţii şi de multe ori oamenii te apreciază după numărul lor. Eu aş vrea să intru într-o casă de licitaţii, să am o cotă de piaţă, să ajung în cataloage, pentru că acolo sunt experţii în artă, care recunosc valoarea“, a explicat Natalia.

Artista este şi profesoară la două licee din Timişoara, la Liceul de Artă şi la Liceul German, dar munca în învăţământ nu o motivează. „Tinerii din ziua de azi pun preţ pe haine şi bani. Nu înţeleg că desenul face parte din viaţa lor. Şi obiectele lor de suflet, telefoane şi alte accesorii, au fost desenate înainte de a fi create. Cum pot să îi explic eu ce este prostul gust unei tinere îmbrăcată toată în roz şi plină de paiete sau unuia care ascultă manele?, a spus Natalia. Aşa că îşi găseşte refugiul în pictură, în fiecare clădire căreia îi dă viaţă şi strălucire pe pânză.

„Îmi place să pictez clădiri vechi, aşa cum sunt cele din centrul istoric al Slatinei. Pe pânză sunt altfel pentru că asta înseamnă arta să extragi frumosul din