Ca întotdeauna, după alegeri apar tot felul de analize. Unele mai documentate şi mai serioase, altele scrise după ureche, în dulcele stil al jurnalismului discreţionar. Unii spun că alegerile au fost pierdute de Mircea Geoană din cauza casetei cu Traian Băsescu lovind un copil, a vizitei lui Geoană la Sorin Ovidiu Vântu, a întâlnirii televizate dintre Băsescu şi Geoană cu trei zile înainte de 6 decembrie 2009, a vizitelor lui Geoană la Moscova etc. Toate acestea sunt, probabil, dureroase pentru echipele de campanie, dar nu schimbă cu mult structura obiectivă a situaţiei.

Mircea Geoană a pierdut alegerile prezidenţiale din decembrie 2009 la Congresul PSD din decembrie 2006.

Să ne reamintim că Mircea Geoană a câştigat preşedinţia PSD la Congresul din aprilie 2005, învingându-l pe Ion Iliescu - oarecum surprinzător pentru cei din afară, însă deloc uimitor pentru cei dinăuntrul PSD. Lung prilej de vorbe şi de ipoteze, dar pe vremea aceea aveam un sistem de intervievare a cadrelor de conducere din partid, aşa că ştim exact care era situaţia. Cei peste 1.700 de lideri locali de partid prezenţi la Congres nu-l mai voiau pe Ion Iliescu preşedinte de partid. Ei resimţeau puternic faptul că pierduseră alegerile prezidenţiale, deşi le câştigaseră pe cele parlamentare. Nu atât un calcul raţional, de avantaje-beneficii stătea la baza atitudinii lor, ci, pur şi simplu, sentimentul de „nedreptate“ electorală: Guvernul Năstase fusese performant, redusese inflaţia, adusese creştere economică, rezolvase probleme lăsate în suspensie de ani de zile, încheiase negocierile pentru aderarea la NATO şi UE. Şi totuşi, alegerile prezidenţiale le pierduseră, la o diferenţă mică, deci cu atât mai „nedreaptă“. În aprilie 2005, cadrele locale de partid doreau o nouă conducere, o nouă echipă de lideri care să fie capabilă să valorifice potenţialul politic şi electoral enorm, încă o dată