Peste 20.000 de persoane au protestat faţă de prevederile Legii Învăţământului, după ce guvernul de atunci a refuzat să ia în considerare propunerile lor. Manifestarea a fost cea mai impresionantă organizată în Cluj de la Revoluţie încoace.
Totul a început cu revolta studenţilor de la Universitatea Tehnică, organizaţi de Julius Constantinescu. „Prima dată când am pus afişe să anunţăm protestul au venit vreo 15 studenţi“, îşi aminteşte el. Treptat, numărul protestatarilor a crescut, iniţiativei politehniştilor alăturându-li-se şi cei din celelalte universităţi.
Astfel, pe 23 octombrie au ieşit în centrul Clujului peste 20.000 de studenţi. Principalele nemulţumiri ale acestora vizau unele prevederi din Legea Învăţământului, promovată de ministrul Liviu Maior, prin care erau instituite o serie de taxe - pentru înscrierea la admitere, pentru contestaţii, înmatriculări, reexaminări, pentru cursuri şi aplicaţii suplimentare sau pentru repetarea anului de studiu.
„Who the fuck is Maior?“
„Discutasem anterior despre desfăşurarea protestului cu Virgil Ardelean, care era şeful poliţiei clujene, şi cu Gelu Roşu, şeful poliţiei studenţeşti, astfel că totul a decurs paşnic, fără probleme din partea autorităţilor, spre deosebire de Bucureşti, unde au avut loc conflicte“, spune Julius Constantinescu.
Marşul studenţilor clujeni, început şi terminat în Piaţa Păcii (actuala Piaţa Lucian Blaga), a paralizat centrul oraşului. „Principalala scandare pe care mi-o aduc aminte era «Maior, Maior, who the fuck is Maior?»“, spune liderul studenţilor clujeni. Alte scandări rămase celebre sunt „Liviu Maior să trăiască dintr-o bursă studenţeasc㔓 sau „Jos, jos, Maior mincinos!“. Finalul protestului a fost marcat de interpretarea, în cor, a imnului naţional.
Câştigul: studenţi în conducerea universităţilor
După protestele care a
