Desemnarea de catre presedintele Comisiei de la Bruxelles, Durao Barroso, a dlui Dacian Ciolos drept comisar pentru Agricultura in Executivul european este cea mai mare minune care i s-a putut intampla Romaniei de la primirea in NATO si Uniunea Europeana. Minune, pentru ca, in mod evident, asa a vrut Dumnezeu sa fie sau asa s-or fi asezat astrele. Caci desemnarea n-are nici o legatura cu meritele Romaniei si nici macar cu meritele dlui Ciolos, despre care se spune unanim ca sunt incontestabile, dar care n-ar fi contat nici cat negru sub unghie daca nu s-ar fi asezat intr-un anumit fel cine stie ce astre! Aceste merite ar fi ramas pe undeva pe sub carul cu boi pe care il reprezinta Romania in Uniunea Europeana.
Nominalizarea dlui Ciolos in functia de comisar pentru Agricultura – care ar urma sa gestioneze domeniul ce absoarbe o treime din bugetul Executivului european – nu este cumva vreo recunoastere a politicii duduinde de europenism a Romaniei, ci o biata consemnare a simplei existente a Romaniei in spatiul european, existenta uitata de atatia si pentru a carei uitare s-au straduit profund si sistematic lideri importanti de la Bucuresti si, din pacate, nu numai ei.
Mai mult de atat n-ar putea fi! Caci, dincolo de simpla consemnare a prezentei Romaniei in spatiul european, desemnarea dlui Ciolos in functia cu pricina este o strasnica bizarerie. Romania nu este numai codasa Uniunii Europene, dar este si intruchiparea esecului agricol in Europa, adica exact domeniul in care primeste responsabilitati dl Ciolos.
Desemnarea unui roman in functia cu pricina apare aproape o gluma, in masura in care, daca privim obiectiv lucrurile, Romania consemneaza un esec rasunator tocmai in domeniul unde politica Uniunii Europene, in ciuda controverselor si disputelor, a marcat un mare succes istoric. si, mai mult, in masura in care politicii respectiv
