Notam, in episodul trecut, ca societatea americana cultiva, de vreme indelungata, un adevar esential: ca numai competitia duce la performanta. Mai departe, performanta produce bogatie. Dar nici competitia, nici performanta si nici bogatia nu pot exista fara organizare. Surplusul de performanta, una dintre uriasele resurse de bogatie ale Americii, se baza cu deosebire pe o buna organizare a muncii. Numeroase intreprinderi americane, care de-a lungul timpului au aruncat serii intregi de spirite viguroase in valmasagul competitiei economice, au invatat sa nu faca nici un gest lipsit de semnificatii; si mai ales sa nu faca gesturi intamplatoare. Cultura firmelor americane, o intelepciune straveche si rodnica, acorda organizarii perfecte cea mai mare atentie.
O buna organizare a muncii nu este insa posibila fara decizii bune. Fara un bun management al calitatii. De aici vin si succesele in economie: de la calitatea inalta a nenumarate decizii din companiile americane. Americanii stiau inaintea altora ca viata economica era tot mai dependenta de capacitatea de decizie a actionarilor, a managerilor, a specialistilor. Caci in fiecare clipa era nevoie de o decizie buna, imposibil de obtinut fara impletirea profesionalismului cu raspunderea maxima. Pentru ca in fiecare clipa erau investiti bani in noi afaceri, se multiplicau reteaua de fabrici, cea de servicii, se vindeau sau se cumparau actiuni pe piata de capital, se faceau imprumuturi sau erau dati bani cu imprumut, se prospectau noi piete, se renunta la piete traditionale. O comparatie cu transportul rutier este in acest sens semnificativa. Un sistem de drumuri, chiar sofisticat, exista inca din antichitate. Cand, insa, circulatia autoturismelor a facut explozie, a fost nevoie de o noua organizare. S-a trecut la perfectionarea retelelor de sosele, de autostrazi, apoi la extinderea lor. La fel mergeau lucrurile in
