Ce-ar face din Romania o democratie autentica si un stat de drept solid? Si ce masuri ar fi de adoptat intru realizarea acestui deziderat? Citeste pe Deutsche Welle un comentariu pe aceasta tema semnat de Petre Iancu.

Nu stiu ce sa fac cu urletele criticand desemnarea lui Emil Boc in functia de premier inca inainte ca numirea lui sa fi fost oficializata. La rigoare, intr-o democratie autentica premierul si guvernul ar merita un interval de cel putin o suta de zile de ingaduinta. Ca Traian Basescu si sustinatorii sai nu se pot astepta sa beneficieze de un astfel de ragaz de gratie firesc in orice stat de drept s-a putut deduce insa din timpul celei mai toxice lupte electorale din istoria plina de campanii similare a precarei democratii romanesti.

Nu stiu daca Boc e omul potrivit la locul potrivit. Stiu insa ca, alaturi de Vasile Dancu si de alti cativa oameni politici de dreapta si de stanga numarati pe degetele unei maini, cu precadere ardeleni, Boc reprezinta o raritate absoluta in peisajul politic romanesc.

Acest peisaj e lipsit aproape cu desavarsire de acea categorie de profesionisti onesti, harnici si capabili si de altceva decat sa minta poporul cu televizorul. Or, Boc e unul dintre foarte putinii demnitari cu insusirea de a gandi cu propriul cap, de a se articula logic, consistent si organizat.

Si mai putini s-au dovedit in stare sa ia masuri impopulare ori sa se abtina de la promisiuni electorale chiar inaintea unor scrutine decisive, in ciuda larg vehiculatului cliseu, de „obedienta", pe care, fara argumente, i l-au lipit de frunte vrajmasii lui Basescu.

Mai stiu si ce imens caiet de sarcini are, daca vrea cu adevarat sa tina seama de vointa majoritatii cetatenilor romani si sa contribuie la punerea in aplicare a mandatului pro-reformist acordat de catre electorat presedintelui in exercitiu. In acest se