Cu o temeinică formaţie germană concretizată în stagii de predare şi cercetare la universităţi din Freiburg, Viena, Köln, Heidelberg şi într-o teză de doctorat summa cum laudae despre poetica romanului modern (1997; ediţia germană a apărut la Frankfurt am Main, în 1998), Romaniţa Constantinescu se numără printre teoreticienii şi comparatiştii români de elită afirmaţi în anii ’90. Deşi ar fi avut toate datele pentru o carieră academică în spaţiul german, traducătoarea lui Wolfgang Iser a optat – în România – pentru o identitate profesională „de frontieră“, de interfaţă între culturi şi discipline. În mod simptomatic, principalul proiect colectiv pe care l-a coordonat se intitulează Identitate de frontieră în Europa lărgită. Perspective comparate (Polirom, 2008). Iar recent apărutul volumPaşi pe graniţă. Studii despre imaginarul românesc al frontierei reprezintă debutul ei editorial, pe cont propriu, în limba română. Mărturisesc că m-am temut să nu dau peste o lucrare specioasă şi aridă, în tradiţia unei anume hermeneutici germane. Surpriza a fost aceea de a descoperi un demers pe cît de solid, pe atît de provocator, şi o abordare însufleţită de autenticitatea implicării personale, o carte care nu se sfieşte a fi, dincolo de impecabilul ştaif teoretic, pitorească. În fapt, pitorescul se dovedeşte cheia de boltă a acestei propuneri de pe urma căreia ar putea extrage învăţăminte inclusiv instituţii responsabile de „imaginea ţării“. Primele titluri de capitole („România pitorească – un brand de ţară“, „Sudul şi sud-estul pitoresc“, „Balcicul pitoresc: monstruos şi agreabil“) sînt, ele singure, în măsură să-ţi bulverseze aşteptările. Despre conceptul de „frontierologie“ (sau border studies) se va mai discuta mult la noi: e vorba despre un complex de abordări interdisciplinare ce vizează depăşirea relaţiilor tradiţionale dintre centre şi periferii, Orient şi Occiden