Pentru că drepturile pacienţilor sunt deseori încălcate, un protocol de comunicare a diagnosticelor negative va impune reguli noi. Sursa: Hospice „Casa Sperantei”

Fundaţia Hospice „Casa Speranţei”, care acordă îngrijiri pacienţi lor ce suferă de cancer, in tenţionează să încheie cu Ministerul Sănătăţii (MS), începând cu anul 2010, două protocoale importante, implementate deja în ţările din Europa de Vest: „Protocolul durerii” şi „Protocolul de comunicare a veştilor proaste”.

Primul prevede ce medicamente antidurere le trebuie administrate, pas cu pas, pacienţilor cu boli cronice, în cazul diagnosticării acestora cu o afecţiune cronică invalidantă, cum este cancerul.

Cel de-al doilea îi obligă pe medici să le comunice pacienţilor un diagnostic negativ „cu mai multă blândeţe”.

„În România, nu avem de-a face cu pacienţi foarte revendicativi, de aceea şi multe obiceiuri proaste s-au perpetuat”, crede Daniela Moşoiu, director Dezvoltare Programe Naţionale la „Casa Speranţei”.

Doar 5% dintre cei în fază terminală primesc terapie antidurere

În România sunt înregistraţi 400.000 de bolnavi de cancer, dintre care 5.000 sunt copii. Din cauza lipsei screeningului şi a prevenţiei, mai bine de jumătate din cazuri au fost diagnosticate în fază incurabilă.

Un punct negativ pentru ţara noastră este şi faptul că mai puţin de 5% dintre bolnavii de cancer ajunşi în faza terminală a bolii beneficiază de îngrijiri paliative.

În plus, în ţara noastră nu există, deocamdată, protocoale pentru tratarea durerilor la pacienţii cu boli terminale, ci doar ghiduri terapeutice. Spre deosebire de protocoale, ghidurile nu sunt atât de stricte şi nu prevăd sancţiuni.

„Protocoalele îi obligă pe medici să administreze medicamentele aşa cum scrie la carte şi să nu le poată înlocui. Dacă î