5 lucruri pe care probabil că nu le ştiai despre presa tipărită, 5 greşeli care îi grăbesc sfârşitul şi 5 probleme pe care trebuie să le rezolve presa online.
Cine, cât mai vinde
1. Garanţia. Orice produs cu investiţie iniţială şi costuri fixe mari are interesul de a-şi păstra credibilitatea pe termen lung. Asta, chiar sacrificând câştigurile rapide şi facile. Nu la fel stau lucrurile atunci când intrarea pe piaţă nu costă aproape nimic. Odată compromis, un produs editorial o poate lua uşor de la capăt sub alt nume.
Însă prea multe ziare s-au compromis, făcând ca acest avantaj să nu prea mai conteze.
2. Direcţionarea publicităţii. Pentru cumpărătorul de spaţiu publicitar, preţul plătit de cititor este cea mai bună garanţie că mesajul său se va transforma în decizie de cumpărare. În presa tipărită, suportul este o constrângere. În presa online, pasul către conţinut plătit este sinucigaş. Rezultatul: eficienţă mai redusă, deci încasări mai mici, deci redacţii mai firave, deci conţinut mai prost.
Încearcă altceva Rupert Murdoch (care parafrazează un slogan reinventat de Milton Friedman): “There’s no such thing as a free news story”
Ziarele gratuite au fost, însă, primul pas către neant: Nu reuşesc nici să obţină suficientă publicitate, au costuri la fel de mari dar sunt utile mai degrabă la spălat geamuri. În plus, transmit mesajul că ziarele pe hârtie nu valorează, de fapt, nimic.
3. Adresabilitatea. Oricine ştie să citească. Însă nu toată lumea se descurcă în faţa unui computer, chiar dacă l-ar avea. Mulţi se descurcă, dar nu le este confortabil. Sau nu ştiu să îşi găsească cele mai bune canale de informare. În momentul în care internetul va duce circulaţia totală sub o masă critică, ei vor fi sacrificaţi.
Şi-a construit cineva reţele de distribuţie la ţară, acolo unde ziarele tipărite s-ar putea vinde încă cel puţin
