Ne da FMI transa? Se vor intelege partidele din coalitie (nu conteaza care)? Se va intelege primul-ministru cu presedintele? Vor bloca sindicatele trenuri, metrouri, tribunale? Avem televiziuni anexe unor partide sau partide anexe unor televiziuni? Poate cine are sub 30 de ani sa nu mai fi auzit placa asta, noi, ceilalti, am auzit-o de o mie de ori. E anacronic ca in anul 2009, care a inceput cu mese rotunde despre cum am schimbat noi lumea si pe noi insine in 20 de ani, sa se incheie cu parodia asta a trecutului nostru proiectata in viitor, cum am schimbat noi totul, dar pe noi am uitat sa ne schimbam.
Dar, din pacate, asta e situatia. Am parut mai buni cand contextul a fost mai favorabil. si nu doar criza, provocata si de incompetenta si lipsa noastra de leadership, reprezinta dealul pe care il avem de urcat cu aceiasi lideri politici si sindicali. Ce ne asteapta este aderarea la euro, obligatorie, care presupune cativa ani la rand de austeritate drastica, concedieri si uscarea salariilor in serviciul bugetar. Sfarsitul crizei nu va insemna relaxare, intoarcerea la masini scumpe pe leasing si al doilea LCD in casa pe credit. La finele anului 2010 nu ne asteapta sacul lui Mos Craciun. Mai urmeaza cativa ani la rand de austeritate si pe urma euro, in care in primii doi ani toata lumea simte ca a saracit. Alternativa o vedem in Grecia – intotdeauna exista una. Cu alte cuvinte, anii de prosperitate de dupa prima tranzitie s-au dus si acum urmeaza a doua tranzitie.
Ca si in prima, partidele politice, fie ele de drepta sau de stanga, orice ar promite si orice ar crede, au o libertate minimala: au renuntat la ea cand au aderat la UE si s-au angajat ca vor intra in Euroland. Ce numim noi distanta politica, adica distanta dintre programe, a fost intotdeauna foarte mica in Europa de Est. Acum va fi practic inexistenta. Uitati-va in jur. Unde lide
