Mărturisesc de la început faptul că am (ne)şansa de a-i cunoaşte pe mulţi dintre membrii grupului Erotographos 50 + 1, în calitate de foşti sau actuali studenţi ori de foşti colegi de generaţie şi nu numai. Este o şansă faptul că am aflat despre acest volum încă din faza de proiect, de la doamna profesoară Antoaneta Tănăsescu, al cărei entuziasm m-a făcut să aştept cartea cel puţin intrigată. Este însă o mare neşansă pentru că pot fi oricînd acuzată de subiectivism în reflecţiile laconice pe care le voi nota în continuare. Iniţiativă admirabilă, volum eterogen Transformarea unei teme de curs opţional susţinut la Facultatea de Litere din Bucureşti de către prof. univ. dr. Antoaneta Tănăsescu într-un volum redactat de foştii sau actualii studenţi care au frecventat cursul este cel puţin o iniţiativă admirabilă. Mai ales cînd compania în care mulţi dintre aceşti studenţi îşi fac debutul în volum cuprinde nume precum Zoe Petre, Ioana Pîrvulescu şi Antoaneta Tănăsescu. Un deziderat lăudabil – a vorbi astăzi despre Scrisoarea de iubire, dragoste, amor din (prea) multe perspective –, cu o realizare asupra căreia trebuie să formulez cîteva rezerve, în parte de fond, în parte de formă (prin care înţeleg aici structură şi organizare a volumului şi a textelor incluse în volum). Multe dintre aceste obiecţii pornesc de la numele autorului colectiv înscris pe coperta cărţii – Erotographos 50 + 1 – care, dacă nu şochează prin numărul de autori care discută despre tema scrisorii de dragoste (51) în nu mai mult de 268 de pagini, surprinde şi intrigă cel puţin. O temă extrem de generoasă şi de ofertantă precum scrisoarea de iubire, dragoste, amor, tratată din perspective multiple, prea diverse, de specialişti şi începători deopotrivă (aceştia din urmă de valori la fel de diferite), în absenţa unei coloane structurante a volumului, care să îi dea coeziunea necesară unei abordări