Traian Basescu din 2008 l-a desemnat premier pe Emil Boc si, daca am fi inainte de 6 decembrie, as baga mana in foc ca asa va face. Ar avea motive foarte multe sa accepte propunerea PD-L.
Emil Boc este propunerea venita din partea partidului sau, cel caruia ii datoreaza in mare masura victoria in alegeri. Este cel mai apropiat colaborator al sau, care a renuntat la primaria Clujului atunci cand a fost nevoie de el si care, poate, nu ar fi drept sa ramana pe afara.
Apoi, cu un guvern dominat copios de PD-L nu ar mai intampina niciun fel de opozitie din acea directie si ar putea sa-si aplice dupa cum ar crede de cuviinta politica, ar spune unii, poftele, ar spune altii. Din punct de vedere economic, programul este gata facut de FMI si trebuie doar aplicat cu strictete, asa ca nu trebuie inventate cine stie ce solutii miraculoase.
Acest program, presupune, e drept, masuri foarte impopulare, pe care un guvern minoritar PD-L si le-ar asuma integral, dar alegerile sunt inca departe si e greu de crezut ca Romania sa nu-si revina cat de cat pana la alegerile din 2012, macar datorita relansarii economiei europene.
Si, nu in ultimul rand, lasand PNL in opozitie, unde Crin Antonescu isi doreste cu ardoare sa ramana, visand la prezidentialele din 2014, ar semna condamnarea la injumatatire a acestui partid si prabusirea liderului sau. Tentatia lui Traian Basescu ar putea fi cu atat mai mare cu cat domnia sa nu mai are in acest moment nicio presiune electorala. Sunt argumente destule, nu credeti?
Dar suntem dupa 6 decembrie, o zi care, potrivit propriilor spuse, l-a marcat pe Traian Basescu: "o parte dintre romani mi-au dat increderea, o alta parte mi-au dat o lectie".
Ce lectie? Ce au vrut romanii care l-au votat pe Mircea Geoana? Cu siguranta, cei mai multi nu au fost cuceriti de statura de lider sau de inte
