Romanul lui Bogdan Suceavă are un succes surprinzător în Ungaria. Să fiu bine înţeles: nu mă mir, Doamne păzeşte, pentru că aş vrea să sugerez că e o carte mediocră. Cred însă că succesul unui volum nu depinde numai, şi poate nici în primul rînd, de valoarea ei intrinsecă literară. Dar atunci de ce depinde? Nu ştiu care ar fi răspunsul corect. Cert e că în acest an, dat fiind faptul că România a fost invitata de onoare a Tîrgului de Carte de la budapesta, organizat între 23 şi 26 aprilie, au fost traduse în limba maghiară o serie de opere ale literaturii române contemporane: Cruciada copiilor de Florina Ilis, Postbărbaţi de Ruxandra Cesereanu, Întoarcerea huliganului de Norman Manea, Zilele regelui de Filip Florian, o antologie: Nuvela românească a secolului XX şi altele. De ce Venea din timpul diez a produs zarvă în sensul pozitiv al cuvîntului? De ce nu Postbărbaţi, care este o reacţie literară la cartea O femeie de Péter Esterházy? Repet, nu ştiu. Ştiu doar că despre Venea din timpul diez au apărut recenzii în Élet és Irodalom http://www.es.hu/index.php?view= doc;24364), în Litera (www.litera.hu/print/ 58625), pe blogul despre cărţi Könyvesblog (http://konyves.blog. hu/), în Regénytár (un fel de „depozit de romane“ – http://regenytar.hu/ konyv.php?id= 961#konyv) etc. Bineînţeles, recenzii foarte diferite. Autorul articolului din urmă, Gábor Nagy, se miră că „oricît de complezentă ar fi prefaţa (Prefaţă către cititorul maghiar. Cu prilejul apariţiei ediţiei în limba maghiară a romanului Venea din timpul diez – textul original a apărut în Observator cultural, numărul din 30 aprilie), de parcă în România n-ar exista maghiari“. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, într-un roman n-ai de ce să cauţi principiile political corectness. Un scriitor, dacă e demn de acest nume, nu scrie pentru a ajuta „prietenia dintre naţionalităţile conlocuitoare“ sau pentru a atinge