În ultimele săptămâni ale lui 1989, când apocalipsa stătea să se prăvălească peste edificiul de carton al Epocii de Aur, copiii îşi petreceau, cu entuziasm şi inconştienţă, sfârşitul lumii. Sursa: PHOTOLAND/CORBIS IMAGES
EVZ completează astăzi povestea tragică a Luminiţei Boţoc cu trei istorii-horror despre cum se supravieţuieşte acolo unde moartea ricoşează aleatoriu. Dan Paşca, Florin Nicolae Ţurcanu şi Andreea Borşoş recompun povestea zilelor în care au crezut că nu se mai întorc, niciodată, acasă.
Dan Paşca a fost împuşcat în picior, lângă Catedrală, dar a avut noroc să supravieţuiască. Avea 17 ani şi ieşise să ceară căldură, pâine şi libertate. Curajul i-a adus, în 1991, un bon pe baza căruia a putut să-şi cumpere un televizor Elcrom. Bonul i-a permis doar să sară, pentru prima dată în viaţă, peste coadă.
Florin Nicolae Ţurcanu a fost tăiat cu baioneta, reţinut în penitenciar şi bătut până la inconştienţă. Douăzeci de ani mai târziu, Ţurcanu mai visează, din când în când, că stă faţă în faţă cu cei care l-au lovit şi că se face dreptate.
Andreea Borşoş a trăit noaptea de 16 decembrie 1989 pe străzile întunecate ale Timişoarei, convinsă că participă la cea mai frumoasă aven tură a vieţii. La 17 ani, revoluţiile au partea lor de strălucire inexplicabilă. Urmau însă orele de groază din beciul Securităţii şi zilele de penitenciar şi anchetă.
Ei şi alţii ca ei sunt copiii Revoluţiei române, iar asta nu i-a ajutat în faţa represiunii. Au încasat în plin gloanţele acelui decembrie, s-au prăbuşit pe bulevardele mirosind a asfalt şi sânge sub apăsarea grea a bastoanelor şi pumnilor regimului şi au răspuns încurcat anchetatorilor diabolici. Comunismul avea doar 45 de ani şi o metodă monstruoasă de supravieţuire - să ucidă copii.
SUB BAIONETA TICĂLOŞILOR
„Eram ca nişte câini încercând s
