Nu contează numele primului ministru, Boc să fie. Pe bune, ce mă interesează pe mine ce nume poartă sperietoarea pe care o punem în mijlocul grânelor să sperie criza? Important este să fie o păpuşă acolo în câmp, cu buzunare destul de largi ca să lase barza FMI pachetul de bani înfăşurat în scutece. Esenţialul e că vom avea de-acum înainte stabilitate şi predictibilitate, exact ce-şi doreşte economia, cum scrie inspirat un comentator cu pseudonimul Schmecker (“in 2014 Boc va fi preşedintele unei Republici parlamentare, PD va avea 80% majoritate, Băsescu va fi prim ministru”).
S-au scremut munţii vreo 3 luni şi a ieşit un şoricel, pe numele său Boc. Foarte bine, cu ocazia asta va scăpa personajul numit Prostănacul de avalanşa de bancuri nemeritate care au căzut pe capul lui, fără să înţeleagă de ce. Paratrăznetul Boc 4(ever), cum titrează un post tv, va aduna toate şotiile răcoritoare ale naţiei, căreia nu i-a rămas decât umorul. A făcut deja lucrul ăsta cu demnitate, în tot anul 2009, când se lupta cu criza precum coada vacii cu muştele. Dar revenirea pe tronul demnităţii nicicând pierdute va fi fără îndoială apoteoza miştoului. Geoană va fi gelos.
Este omul dialogului, a spus preşedintele despre Boc. Într-adevăr, cupletul Băsescu-Boc (ce îmbinare perfectă! cauza şi efectul, lucrul şi ecoul) îmi aminteşte de dialogurile socratice. Acolo efortul maieutic era de genul: -Trebuie să ducem la bun sfârşit tot ce ne-am asumat în campanie. -Negreşit. -Nu doar proiectele economice - Evident că nu. -Eu nu mai am obiective politice. -Aşa cred şi eu. Oare Elena Udrea nu merită turismul? -Fără doar şi poate!
Boc are, într-adevăr, statura omului de sacrificiu. Este leit capul lui Moţoc pregătit pe geamul de la Cotroceni. Cap care, desprins deja de corp, spune “nu am acceptat această măsură pentru a deveni mai popular”(?) Singura lui şansă pentru a scăpa de fu
