- Cultural - nr. 441 / 17 Decembrie, 2009 Ideea responsabilitatii celui care scrie nu este deloc noua. Miron Costin afirma raspicat aceasta idee, cu cateva veacuri in urma: "Eu voi da seama de ale mele cate scriu". Cinstea, etica profesiei scrisului e cea care asigura autorului unei opere literare, autorului unui articol de ziar, scriitorului, ca si gazetarului, credibilitate si prestigiu. Aceasta cu atat mai mult cu cat scriitorii, ca si gazetarii, reprezinta voci ale publicului, sunt exponentii celor catre care se indreapta mesajul lor. "Cinste si gramatica" _ sunt cele doua imperative pe care le pretindea I.L. Caragiale gazetarilor din epoca sa. Aceste doua exigente isi pastreaza, desigur, deplina valabilitate de criterii fundamentale ale scrisului jurnalistic. Onestitatea celui care scrie, si care trebuie sa respecte strict adevarul faptelor, este, cu toate acestea, de multe ori incalcata de gazetari care, in cautarea unor beneficii materiale substantiale, manipuleaza faptele, deformeaza realitatea, dau sensuri neavenite unor cuvinte cu rosturi semantice bine intemeiate. Etica scrisului presupune nu doar raportarea corecta si riguroasa la o anumita realitate, ci si raportarea continua a autorului la un set de norme etice de la care nu trebuie sa abdice. Presupune, altfel spus, coerenta si consecventa morala, obiectivitate si impartialitate in reprezentarea datelor realitatii, simt al valorii si simt al frumosului. IULIAN BOLDEA - Cultural - nr. 441 / 17 Decembrie, 2009 Ideea responsabilitatii celui care scrie nu este deloc noua. Miron Costin afirma raspicat aceasta idee, cu cateva veacuri in urma: "Eu voi da seama de ale mele cate scriu". Cinstea, etica profesiei scrisului e cea care asigura autorului unei opere literare, autorului unui articol de ziar, scriitorului, ca si gazetarului, credibilitate si prestigiu. Aceasta cu atat mai mult cu cat scriitorii, ca s